Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu
Redăm frumusețea, maiestuozitatea și eleganța vechilor construcții readucându-le la viață dar și redându-le funcționalitatea de altă dată. Profesia noastră de credință este reînvierea capodoperelor arhitecturale ale trecutului.
Muzeul Memorialul ”Nicolae Balcescu”, este un complex muzeal unde vizitatorii se întorc în timp pentru a “retrăi” clipe frumoase alături de unul dintre reprezentanţii de marcă ai generaţiei paşoptiste: Nicolae Bălcescu.
În cele 11 încăperi ale conacului sunt organizate două expoziţii, una dedicată familiei – înaintaşi şi urmaşi – şi alta dedicată lui Nicolae Bălcescu.
În afară de conacul construit în stil brâncovenesc cu influenţe gotice şi renaşcentiste, vizitatorii mai pot vedea biserica de lemn din Gâltofani, monument istoric strămutat aici în 1974, două expoziţii de artă contemporană – lucrări executate în cadrul taberelor de pictură organizate aici – şi parcul conacului.
- Denumire proiect: Restaurarea, dotarea și punerea în valoare a
Muzeului Memorial Nicolae Bălcescu - Amplasament: Comuna Nicolae Bălcescu, sat Valea Bălcească, str. Muzeului, nr. 26, jud. Vâlcea
- Antreprenor: RASUB CONSTRUCT SRL
- Administrator – Ing. Finta Flavio Nicolae – expert MCIN
- Șef șantier: Ing. Marcu Adrian – specialist MCIN
- Responsabil RTE electrice: Ionita Constantin Claudiu
- Responsabil RTE termice și sanitare: Neacsu Iulian Silviu
- Tipurile de intervenție – detalierea intervenției:
– restaurarea elementelor arhitecturale si a componentelor artistice
– realizarea unei comportări bune la acțiunea apei
– reparații de zidărie si tencuiala (interioara si exterioara)
– realizarea unei tâmplării noi pentru cea deteriorata
– realizarea unui iluminat arhitectural al fațadelor
– refacerea acoperișului și montarea unei învelitori
– refacere pardoseala terase, inclusiv strat suport
– refacere scări exterioare
Descriere
Prezentarea din Revista Muzeelor afirmă că actuala comună Bălcești de Argeș a fost înființată de familia lui Ioan Logofăt Bălcescu din satul Turcești de dincolo de Olt, semnătura lui fiind găsită într-o carte a satului din 14 septembrie 1672.
În anul 1766 preotul Necula cumpără moșia Bălcești – Gîltofani de la serdăreasa Marioara Canache (actul de cumpărare este expus într-o vitrină în una dintre sălile muzeului). Fiul acestuia, Tănase, este primul care ia numele de Bălcescu după numele satului și al moșiei. Acesta se căsătorește cu Ecaterina Băbeanu și are patru copii printre care pe Iancu și pe Zinca. Aceasta din urmă a avut cinci copii printre care și pe Nicolae Bălcescu care care a văzut lumina zilei la 29 iunie 1819.
Conacul Bălceşti a fost construit în 1824 de Iancu Bălcescu, fratele Zincăi, pe valea Bălceasca, între dealurile Măzărarilor şi Măngureni.
Conacul a trecut prin mai multe reamenajări și modificări. Astfel în 1907 s-au executat primele lucrări de reconstruire dublându-se clădirea, în 1913 s-a construit foişorul, iar în 1937 a fost construit etajul.
În anul 1947 Radu Mandrea, unul dintre descendenții familiei Bălcescu, donează conacul statului. Până în anul 1968 a servit drept casa de creație (deseori Mihail Sadoveanu și Camil Petrescu petreceau aici zile lungi în care au creat unele dintre scrierile lor) după care a fost declarant muzeu memorial.
Documente, dovezi și obiecte ale istoriei acestui conac se găsesc în sălile muzeului și atestă bogata istorie a acestei construcții.
Cum însă timpul și neglijența oamenilor își pun amprenta asupra a tot ce cândva a strălucit, încet-încet și această clădire de patrimoniu a intrat într-un intens proces de degradare. Tot oamenii sunt însă cei care pot remedia lucrurile.
În acest context noi am avut privilegiul să ne punem profesionalismul și dăruirea la treabă și să redăm acestei construcții nu doar strălucirea de altădată ci și funcționalitatea ei.
Mutată în anul 1974 în parcul Muzeului Memorial Nicolae Bălcescu, Biserica din Gâltofani completează acest spațiu plin de istorie și spiritualitate.
Construită din lemn de stejar în secolul XVIII pe moșia Bălceștilor, biserica a servit inițial ca paraclis de curte boierească având numai absidă și naos. Însemnările arată că forma actuală datează din deceniul VII al secolului XIX. Impresionat de vechimea și valoarea lăcașului de cult, Radu Mandrea, fiul Zoei Bălcescu, face unele reparații în anul 1938.
De atunci biserica a trecut doar prin lucrări de întreținere curentă care însă nu au avut puterea să îi mențină structura de rezistență și frumusețea arhaică inițiale. Timpul a lăsat si în acest caz amprenta deprecierii si degradării. În acest context s-a decis restaurarea acestui izvor de spiritualitate creștină din aceste ținuturi de poveste cu atât mai mult cu cât este parte distinctă dar inseparabilă de Muzeul Memorial Nicolae Bălcescu. Iar pentru noi a fost o datorie de onoare sa redăm contemporaneității acest lacaș de cult cu o inestimabilă valoare de simbol al spiritualitătii creștin-ortodoxe.
Lăsând la o parte multitudinea și complexitatea amănuntelor tehnice și tehnologiilor utilizate în procesul de restaurare, amănunte de interes doar pentru specialiști, vă prezentăm doar câteva aspecte legate de întreaga noastră activitate legată de readucerea la viață a acestei construcții de excepție.
Lucrările de restaurare au necesitat multă dăruire, profesionalism și multă muncă. Am socotit însă ca este o datorie de onoare să redăm contemporaneității splendoarea acestei construcții în stil brâncovenesc cu influențe gotice și renascentiste la care s-a adăugat foișorul tip culă specific zonei.
Am dat o atenție deosebită nu doar structurii construcției ci și tuturor decorațiunilor interioare și exterioare astfel încât să redăm întocmai aspectul și atmosfera inițiale. Iar aceste lucruri au necesitat multe ore de documentare.
Noi considerăm ca suntem datori istoriei noastre să o redăm contemporanilor noștri în semn de omagiu adus înaintașilor noștri, să fim o punte de legătură între trecut și viitor.
Restaurarea este arta de a readuce la viață trecutul redând gloria și frumusețea unui obiect sau a unei structuri, cu respect pentru autenticitatea sa, ca o fereastră deschisă către istorie și cultură.
Noi considerăm ca suntem datori istoriei noastre să o redăm contemporanilor noștri în semn de omagiu adus înaintașilor noștri, să fim o punte de legătură între trecut și viitor.
Restaurarea este arta de a readuce la viață trecutul redând gloria și frumusețea unui obiect sau a unei structuri, cu respect pentru autenticitatea sa, ca o fereastră deschisă către istorie și cultură.